Fă un pas alături de Tania, este un proiect în care poți învăța și arăta COMPASIUNE. Cu siguranță copiii tăi ar învăța să aprecieze mai mult sănătatea de care se bucură. Implică-i și dă-le posibilitatea să facă un pas alături de cineva aflat în nevoie. Sau poate îi implici împreună cu câțiva colegi de clasă/lucru, prieteni de familie etc. să adunăm suma de 5.621 Euro pentru o proteză care corespunde nevoilor ei.
0729 991 196
Intri într-un magazin și vezi un angajat cărând lăzi cu marfă, apoi îl vezi aranjând produsele pe raft; e ceva ieșit din comun în ceea ce am zis până acum? Nu cred. Dar ce cred e că în mintea ta se conturează imaginea unui angajat agil, în putere. Sau… cam asta ar fi normalitatea, nu? Ei bine, întruchiparea asta a normalității a suferit schimbări majore atunci când am văzut-o pe Tania întâia oară.
Până la vârsta de 13 ani, pentru Tania Baiduk, definiția normalității era foarte asemănătoare celei a majorității copiilor: joacă, alergat, țopăit, învățat, socializat etc. Începând, însă, la vârsta de 13 ani, normalitatea Taniei a căpătat o nouă definiție. Una greu de asimilat.
Diagnostic: osteosarcom inferior femur stâng
Rezolvare: amputarea piciorului
Nu știu exact cum arată normalitatea ta, dar a Taniei e marcată de provocări la fiecare gură de aer. Un lucru atât de simplu pentru alții — deplasarea pe propriile picioare, pașii pe care nici nu-i mai conștientizăm — pentru fata asta e o activitate conștientă, greu de desfășurat, deoarece proteza de care dispune în prezent nu corespunde nevoilor ei. Asta din mai multe motive:
– Proteza e foarte grea.
– Se fixează de șold cu curele.
– Cupa este prea mare pentru bontul rămas, așa că bontul nu are o poziție stabilă. Pentru a evita jocul din interiorul cupei, Tania e nevoită să recurgă la improvizații pentru stabilizare, înfășurând bontul într-un burete incomod, care se și uzează foarte repede.
– Articulația de la genunchiul protezei e un model vechi, îngreunând mișcările.
– Talpa și călcâiul sunt fixe, așa că flexibilitatea mișcărilor nu intră în discuție, iar urcatul scărilor ajunge să fie un adevărat chin.
„Provocare”. Ăsta e cuvântul. Pentru Tania, fiecare pas e o provocare.
Tania are acum 19 ani. Și-a pus în minte să termine liceul, iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic. Acum e în clasa a X-a, lucrează la Carrefour-ul de la intersecția Căii Bogdăneștilor cu Bulevardul Cetății și stă în chirie în Timișoara. Da, în chirie, fiindcă e de loc din Variaș. Familia ei (numeroasă, cu 6 copii) a rămas acolo, iar ea s-a mutat în Timișoara ca să-și facă un rost.
Școală, serviciu, umblătură… Din moment ce spuneam mai devreme că proteza Taniei e cu mult în urma nevoilor ei, nu cred că mai are rost să menționez că Tania nu are mașină, iar de costurile pentru taxi nici nu poate fi vorba. Nu; mersul pe jos îi este singura opțiune, fiind nevoită „să-și ia inima-n dinți” de fiecare dată când pășește.
Dar există un „dar”. Povestea Taniei nu trebuie să se încheie într-o gamă minoră. Stă și în puterea ta să adaugi un pic de elan, un pic de zvâc călătoriei ei prin viață. Te poți uita la ea cum se deplasează greoi și dureros în timp ce spui „sărăcuța…”, sau îi poți oferi „brațul” tău, să se sprijine de tine, în timp ce o ajuți să facă următorul pas.
Procesul de achiziționare a unei noi proteze e deja demarat. Țintim spre o proteză adecvată, cu manșon de silicon, cu articulație pneumatică la genunchi și gleznă și talpă activă de carbon.
Bineînțeles, la fel ca în orice alt domeniu, suma disponibilă dictează calitatea și nivelul de performanță al produsului pe care vrei să îl achiziționezi.
Cea mai ieftină variantă în cazul unei astfel de proteze costă aproximativ 5.621 de EUR. Tania e tânără, dinamică, și are nevoie de mobilitate.
Imaginează-ți o chestie: dacă ai fi în locul Taniei, la ce ar spera inima ta? Atenție, nu „la ce s-ar aștepta” inima ta, ci la ce ar SPERA ea?
… Exact. Poate că Tania nici nu se așteaptă la nimic. Dar inima ei speră la un „cât mai bine”, cândva, cumva.